Ati avut vreodata impresia ca faceti parte dintr-un grup dintotdeauna?!

Fie ca e grup de prieteni, fie ca este colectivul de la locul de munca sau un grup de voluntariat, viata noastra devine o parte din celulele unui grup. Fiecare individ este o entitate de sine statatoare, insa mai multi indivizi ce se aduna pentru un scop comun, devin pe nesimtite, celule. Ne adunam, unul cate unul pana cand ajungem sa formam o noua entitate, cu propria ei personalitate, cu propriul ei ADN si afectivitate. Pentru ca orice grup este format din diverse tipuri de indivizi, asa incat acesta va fi media personalitatilor acestora.

Grupul devine nou nascut si se dezvolta in fiecare zi. Sigur, ca orice organism pe parcursul vietii va suferi numeroase modificari ( mai ales celulare) asa este firesc, unele mor, altele se regenereaza. Iar cand ai fost una dintre primele celule si vine momentul sa te desprinzi din nucleu pentru a te putea regenera... atunci rolurile se schimba. Tu devii nucleul in care fostul grup este celula. Tu devii nucleul, iar grupul una dintre celulele ce te alcatuiesc.

Si mai departe, precum intr-un cerc vicios, devii iar celula. Te legi prin membrane mai mult sau mai putin solide de un alt grup si participi la dezvoltarea acestuia. Nici nu ne dam seama ca odata asimilata celula " eu", grupul respectiv se modifica, average-ul sau devine altul si numai de puterea celulei adaugate depinde modificarea ascendenta sau descendenta a graficului existentei grupului respectiv.

Si totusi partea cea mai dificila a acestui proces, nu este densitatea membranei, ci disponibilitatea celulelor existente, in a accepta o celula straina pana atunci. Adaptarea celulei noi si a celulelor existente la un nou sistem de valori, intareste sau nu membrana ce le leaga. Atunci cand tu, celula noua te surprinzi ca facand parte dintr-un nucleu strain, cel mai important este ca macar o parte din celulele existente sa migreze spre tine sa intinda un firicel de ingaduinta si o minune.... un zambet, daaa chiar daca nu ati crezut pana acum, celulele pot zambi!!!


Asa incat, sa ne aratam recunostinta celulelor capabile sa zambeasca !!! :)

Romanca secolului 21

Sfarsit de august, inceput de septembrie - o vreme minunata la granita sufocarii lunilor anterioare si inecul ce se pregateste sa vina, moment ideal pentru a ne relaxa, pentru a trage aer in piept fara ca acesta sa ne arda gatul.

Ei bine, nu, romanca secolului 21, se ridica la rangul de zeitate si in timp ce muritorii de rand se bucura cuminti de cele enuntate mai sus, romanca noastra COACE VINETE !!!

Daaa, a trecut arsita din aer, dar ele nu o pot lasa sa plece pur si simplu, se inchid in bucatariile lor, pardon, in templele lor, aprind flacara minune si ritualul incepe.

Totul e logistica

Cei " sapte ani de acasa" - platforma logistica pe care ne vom construi tot sistemul vietii, desigur mai departe e important sa stim sa-l dezvoltam. Psihicul nostru - sistemul electronic in care vom inregistra toate miscarile efectuate pe parcursul vietii. Persoanele din jurul nostru - curieri ce ne livreaza - preiau diversele plicuri si colete. Unii doar plicuri, altii doar colete si cei mai importanti si una si alta.
Trebuie luat in calcul, ca orice management organizational am avea, curierii sunt totusi cei care finalizeaza orice comanda - livrare. So, sa nu ii judecam prea aspru pe curieri, ei sunt cei care depun the hard work. Daca au intarziat, poate au fost blocati in trafic, daca au incurcat coletele, poate acestea au fost scanate gresit, daca au nevoie sa semnam de primire mai repede, poate mai au si alte colete de livrat, chiar daca in realitate ar vrea sa stea toata ziua in fata ta, privindu-ti ochii verzi cum urmaresc miscarea mainii asa incat sa nu depasesti linia punctata de pe AWB.
Esti un pic uimit, credeai ca toti curierii se uita in gol in timp ce tu semnezi de primire?
Ei bine, poate ca asta e gresala noastra, suntem mai atenti la ce ne este livrat, decat la cel care livreaza. Poate am fi inconjurati de oameni minunati daca in momentul in care primim un colet, am incerca sa ridicam privirea la cel care ne intinde acest colet.
Altfel si noi la randul nostru suntem un serviciu de curierat pentru persoanele din jurul nostru, la fel ca si ceilalti ne oferim serviciile, incercam sa avem cele mai bune preturi raportate la calitate si dupa ce oferta ne este acceptata ne straduim sa nu " calcam cu masina prea multe colete" :)

In viata totul e logistica, aveti grija doar, ca la scadenta totul se factureaza !!!

Sfaturi frustrate

Ne-ai ajuta pe toti daca nu ai mai da sfaturi gratuite pe care sti bine ca nici tu nu le poti pune in practica.
Ati observat poate cum in diferite forme ( blogg-uri, editoriale, cumetrii stiintifice sau simple suete intre prieteni), exista cel putin o " domnita" care stie perfect psihologia cuplului. Cu ce dezinvoltura se pronunta ea in ceea ce priveste un fenomen ce se petrece intre doi oameni si pe care in realitate doar acestia il pot intelege, oricat ar parea el de comun si " cliseistic" de afara.
Desigur, toate aceste " domnite" stiu foarte bine un lucru: femeia nu trebuie sa fie posesiva, ZAU?! Ele stiu, pentru ca ele gandesc precum barbatii ( acesta fiind si "secretul" femeii secolului 21).
Cum facem? Incepem sa gandim precum ei, iar acestia devin cel putin in plan afectiv o specie de GAY?
Poate ar fi dragut daca in loc sa tot dai astfel de sfaturi, sa-ti intorci privirea catre tine ( asta in cazul in care nu te temi sa nu dai cumva de tabloul lui Dorian Gray) si sa te gandesti cat de tare te-a ajutat pe tine in relatii aceasta gandire " de barbat"... sigur nu ti-a luat mult sa-ti dai seama ca nu prea ai la ce relatii sa te gandesti. Tu cea care dai sfaturi acum, in ce masura esti angajata intro relatie in acest moment? Buna sau rea, tu nu o ai deloc, desigur nu te baza ca asta te ridica la un alt nivel, decat cel al femeii posesive.
Povestea este ca suntem toate la fel, dragilor! Orice femeie care iubeste, devine posesiva, aceea care spune altfel, ori nu iubeste, ori a ales sa traiasca in minciuna si compromis. Dar nu va ingrijorati, orice barbat care merita atentie va sti sa gestioneze acest fenomen.

A, da si mai este ceva...orice relatie care are probleme la inceput trebuie rupta de la radacina, altfel ea nu are sa functioneze niciodata. Offf, trebuie sa revenim si sa va spun ca in mediocritatea voastra nu intelegeti ca nici o relatie interumana nu poate fi generalizata. Asta in cazul in care nu cumva va complaceti in a afirma acest lucru, doar pentru a va masca frustrarile mostenite in urma unor parasiri premature, peste care nu puteti trece. Ei bine da, s-a intamplat sa nu fiti ceea ce respectivii isi doreau, nu e cazul sa va aruncati in derizoriu si sa faceti rau si altora prin scuzele inventate pentru voi, pastrati-le daca va fac bine.

So, dragelor, nu deveniti barbati, nu va vor iubi mai mult daca fluierati dupa blonde pe strada.
Va vor iubi mai mult daca faceti ..T

Si oamenii inteligenti pot fi penibili!

Crezi ca te situezi la un anumit nivel, ca poti judeca obiectiv si detasat, ca ratiunea nu te va dezamagi ?! HeHe!!! stai linistit, oricat esti de inteligent, oricata educatie si cultura ai, oricarui tip de "societate" te asociezi, cand va fi vorba de vulnerabilitate emotional-afectiva, nu vei face altceva decat te transformi intr-un Xerox Document Center al celor mai de succes telenovele argentiniene.

E frustrant sa vezi cum deodata te imparti in doua planuri, foarte bine definite unul rational si unul afectiv. Cu toate ca esti constient ca cel mai sanatos pentru tine este sa procedezi asa cum iti dicteaza ratiunea, nu vei face decat sa gandesti ca asa vei face, in realitate vei actiona asa cum planul afectiv iti va spune sa faci.

Te vei transforma in fiintele acelea de care obisnuiesti sa faci haz, "slabe", de prost gust, situate inca intr-o societate matriarhala.

Cum o fi in lumea celor care "nu stiu"?

Raspuns: Confortabil! Nici o responsabilitate.

Nu ii poti trage la raspundere, ei ti-au spus ca nu stiu, tu ai fost cel care a fortat nota, tu ai fost cel care nu si-a dat seama... ei nu au nici o vina. Oare nu realizeaza ca defapt tu ai fost cel care a avut incredere in ei si ca asta ar fi trebuit sa insemne infinit ceva, intr-o lume in care, increderea a devenit un lux? Atat primita, cat si daruita, increderea, este Mercedes-ul SLR McLaren, al cadourilor afective ce si le pot face oamenii!

" Nu stiu!", ce simpla ar fi viata da am putea spune toti " Nu stiu, deci nu fac...", nimeni nu ar mai trebui sa faca nimic.... esti sigur ca omul ar mai exista?

Ia-ti o pauza doua minute si gandeste-te daca persoana care te-a hranit prima data ar fi spus " Nu stiu sa fac asta, deci nu o fac!", unde ai fi acum? Da, da acela este raspunsul, NU ai mai fi!

Ne ascundem in spatele " depresiei"

 In sfarsit, lumea a gasit "alibiul" perfect pentru a scapa de vina pe care o avem toti in momentul in care, se pare, refuzam cu desavarsire sa mai facem ceva pentru noi. Intram toti in "depresie", ne declaram invinsi, neputinciosi, inlocuim cu desavarsire " nu vreau" cu " nu pot" si asteptam. Asteptam o intamplare, o persoana, o MINUNE, care sa ne scoata din aceasta stare.
 Din pacate ne folosim de aceasta denumire, de o boala serioasa, ne jucam cu simptomele acesteia si nu realizam ca intr-un final nu vom mai face diferenta intre depresia ca afectiune reala a psihicului si " depresia" ca rasfat si capriciu de gagica...

Gabriel Liiceanu, defineste, in "Usa interzisa", aceasta stare ca fiind "dezagregarea sistemului de iluzii" si trebuie sa recunosc, in ceea ce ma priveste, sunt de acord cu dansul.