Optiunea de a spune DA sau NU

 Intelegem toti ca traim intr-o societate, ca democratia inseamna sa faci ce vrei pana la punctul in care il deranjezi pe cel de langa tine si ca trebuie sa avem conduita. Insa de multe ori procesul cognitiv atinge limite masochiste.

 In viata ai optiunea de a spune DA sau NU, fara a fi lipsit de politete.

 Daca esti intrebat intr-un restaurant, insarcinata fiind, daca te deranjeaza fumul de tigara, ai tot dreptul de a spune DA, nu ai nici un motiv sa spui NU doar pentru ca esti intr-un grup si pentru ca tu esti cea cu "dizabilitate".

 Daca esti la teatru si cineva iti sugereaza sa faceti schimb de locuri, pentru ca tu sa stai mai aproape de cunostintele tale si pentru a nu mai vorbi peste persoanele respective, poti cu siguranta sa spui NU si sa incetezi palavrageala, doar ai venit la teatru, nu la carciuma.

Intalnirea ca miracol

 Daca este sa cred in vreo minune pe lume, atunci cred in "miracolul intalnirii". In cele mai neasteptate locuri, in cele mai "nepotrivite" momente si declansand cele mai interesante senzatii, se intampla sa intalnesti oameni frumosi, de societatea carora parca nu te mai poti desprinde. Entitati care te completeaza, despre care gandesti ca este imposibil sa fi trait atata timp in lipsa lor.

” Devino ceea ce esti!”

           Traim intr-o lume care se hraneste din dorinta de a ne invata cum trebuie sa fie facute lucrurile. Intr-o lume care are pregatit pentru fiecare un manual despre ce e bine si ce e rau, despre ce se cuvine sa facem si ce nu, despre metode de a aborda fiecare situatie in mod acceptabil de catre ceilalti.

Dar pentru ce am face toti lucrurile la fel? “Pentru a fi in rand cu lumea!” ar spune unii. Nu cred ca putem fi multumiti de viata noastra traita in rand cu lumea. Acceptam toti ca fiecare dintre noi este diferit de celalalt, insa nu este acceptabil ca fiecare sa traiasca in felul sau. Suntem diferiti, insa trebuie sa ne incadram in regulile societatii. Nu e de mirare ca am ajuns sa spunem despre noi ca suntem precum turmele, cum alfel am putea fi daca trebuie sa ne comportam ca toata lumea?! Preferi sa fi oaie sau soim?

Oare tu ce crezi?

Intre insingurare si singuratate...

 Cat de mare este diferenta intre cele doua stari? Cand se termina insingurarea ca alegere proprie de distantare fata de tot, ca dorinta de a fi tu cu tine si de a te concentra pe dialogul propriu si cand incepe singuratatea ca sentiment de pantof fara pereche abandonat cand nu mai este de folos, peste gramada de incaltari stricate a lumii?

 Cand este mai  adanca izolarea? Atunci cand alegi solitudinea ca mijloc de reintoarcere la introspectie ori cand o folosesti ca scuza si convingere ca este alegerea ta, drept mijloc de a contracara abandonul?