Nu fi dezamagit!

Zi de zi ne ridicam dimineata din pat si primele griji incep sa ne invaluie trupul proaspat dezmortit. Daca stam si le analizam cateva secunde, ne dam seama ca multe dintre grijile noastre sunt generate de teama de a nu dezamagi: sa nu-mi dezamagesc sefii, sa nu-mi dezamagesc famillia, iubirea, prietenii, copiii, colegii...uitand totusi de primul si cel mai important element ce nu trebuie dezamagit: pe tine insuti!!!

Nu vom putea sa avem sefi care sa spuna despre noi ca nu suntem doar angajatul priceput, ci suntem angajatul remarcabil, daca nu ne demonstram noua ca suntem remarcabili, ca putem face diferenta, ca respectiva companie daca nu are deja in plan trepte de urcat pentru noi, va trebui sa le construiasca special.

Nu vom putea avea niciodata o familie care va spune ca se simte mai increzatoare in unitatea ei, doar auzindu-ne glasul intr-un telefon de seara, decat daca din vocea noastra va radia impacarea cu sine si cu toate influentele pe care orice membru al familiei le-a avut pe parcursul vietii asupra noastra.

"Adu linia orizontului la mine!!!" - Captain Jack Sparrow ( Pirates of the Carabbean)

Frumos, idealist si curajos asa cum numai unui pirat ii poate sta in fire. Oare mai poate societatea secolului XXI sa gandeasca asa, sa aspire intr-un mod continuu la " linia oriziontului"? Mai avem oare educatia depasirii limitelor?Nu alergam zilnic spre un finit apropiat, care sa linisteasca apele si sa ne permita ancorarea? Nu urmarim oare zilnic succesul imediat, asa incat maine sa nu mai fie nevoie sa navigam? Cred ca de aici se trage extenuarea continua a fizicului, intelectului si afectului nostru. Am construit in timp o adevarata cultura a nimicului, suntem mereu motivati de finalitate, nu de continuare. Ne dorim sa se finalizeze, fie ca este un proiect, o actiune, o zi de lucru, un meci de fotbal sau o cupa cu inghetata. Nu mai stim sa savuram momentul, nu ne mai bucuram de timpul pe care il petrecem " calatorind". Ajungem la final si deja am uitat savoarea fiecarei linguri de inghetata, intensitatea fiecarei " faze de poarta" sau momentele de creativitate petrecute in compania celor cu care am colaborat.Le organizam pe toate pe module, le centralizam in fisiere, le arhivam pe singurul si stingherul, de acum, mediu de stocare pe care il posedam si minunea de produce... Uitam de ele!!!