” Devino ceea ce esti!”

           Traim intr-o lume care se hraneste din dorinta de a ne invata cum trebuie sa fie facute lucrurile. Intr-o lume care are pregatit pentru fiecare un manual despre ce e bine si ce e rau, despre ce se cuvine sa facem si ce nu, despre metode de a aborda fiecare situatie in mod acceptabil de catre ceilalti.

Dar pentru ce am face toti lucrurile la fel? “Pentru a fi in rand cu lumea!” ar spune unii. Nu cred ca putem fi multumiti de viata noastra traita in rand cu lumea. Acceptam toti ca fiecare dintre noi este diferit de celalalt, insa nu este acceptabil ca fiecare sa traiasca in felul sau. Suntem diferiti, insa trebuie sa ne incadram in regulile societatii. Nu e de mirare ca am ajuns sa spunem despre noi ca suntem precum turmele, cum alfel am putea fi daca trebuie sa ne comportam ca toata lumea?! Preferi sa fi oaie sau soim?

Oare tu ce crezi?

Intre insingurare si singuratate...

 Cat de mare este diferenta intre cele doua stari? Cand se termina insingurarea ca alegere proprie de distantare fata de tot, ca dorinta de a fi tu cu tine si de a te concentra pe dialogul propriu si cand incepe singuratatea ca sentiment de pantof fara pereche abandonat cand nu mai este de folos, peste gramada de incaltari stricate a lumii?

 Cand este mai  adanca izolarea? Atunci cand alegi solitudinea ca mijloc de reintoarcere la introspectie ori cand o folosesti ca scuza si convingere ca este alegerea ta, drept mijloc de a contracara abandonul?

Cum abordam retail-ul

            In mod constant incerc sa inteleg de ce magazinele de vanzari cu amanuntul functioneaza in anumite aspecte intr-o totala antiteza cu studiile ce evalueaza comportamentul si  confortul consumatorului.

Desi exista o multime de oameni documentati care sustin o societate a cunoasterii si transmit in diferite formate informatiile pe care le detin catre toti cei interesati, in continuare exista cateva aspecte pe care nu reusesc sa  le inteleg. In speranta ca imi va argumenta cineva ca judecata mea nu este corecta sau macar ma voi complace cu gandul ca mai sunt si altii precum mine, iata si lucrurile pe care nu le inteleg:

Despre “R-ul” din HoReCa

  Nu mi-am propus niciodata sa scriu despre acest subiect, dar iata…viata este mereu surprinzatoare!

Se intampla intr-o sambata cu soare, dar si cu vant doar este primavara, cand toata lumea iese cu drag din casa, fiecare avand propriul scop: domnisoare ce-si etaleaza tinutele de seara a priori iesirii in club, tineri futuristi ce stau la mesele din imediata apropiere a zonei de trafic, desigur direct interesati de volumul de informatie pe care il vor gasi aici si utiliza in ample “statistici sociale”, tineri artisti ce au gasit locul ideal pentru comercializarea micilor obiecte de artizanat sau accesoriilor handmade si in ultimul rand, dar cel mai rational, cei simpli, fericiti sa fie eliberati de țolul si mediul corporatist, ce au iesit pentru relaxare si….o cafea.

"It's a hard knock life!"

  Iarna grea pentru toata lumea..inclusiv pentru mine. Intr-una din diminetile acestei ierni "bogate", administratia complexului rezidential unde locuiesc, ne-a trimis tuturor o solicitare sub forma unui SMS pe suport de coala A4 atasata de usa fiecarei scari " Va rugam sa va deszapeziti balcoanele si balustradele". Hmmm...ma opresc in fata blocului si incerc sa privesc in jur. Spun incerc pentru ca iarna aceasta am avut impresia ca cineva isi bate joc de mine. Numele lui:

Let's change the world!

     Sa incepem prin a face oamenii din jurul nostru mai prietenosi sau pentru cei care isi desfasoara activitatea profesionala in cladirea multinationalei, unde accesul la aer natural este restrictionat, “friendly like”.

              Toti am trecut prin experienta individului nou intrat intr-o societate si nu putine au fost situatiile in care am fost intampinati prin reactii asemanatoare “ tipului tatuat pe fata din mijlocul de transport in comun”. O parte dintre oameni se uita dispretuitor, o alta este indiferenta, exista o mica parte care iti zambeste, insa cea mai “prolifica” este cea care refuza sa te priveasca.

          “Viata este un balci unde nu este intotdeauna clar daca ai capul pe proprii umeri sau ai capul varat in orificiul dintr-un carton colorat."– Joseph O’Connor. Fixam intotdeauna cadre, iar pentru intelegerea si stabilirea sensului este esential ca aceste cadre sa fie cele corecte.

           Cred ca unul dintre cele mai sofisticate instrumente pe care le avem la dispozitie este “zambetul”. Sigur, se spune si ca zambetul este masca cel mai adesea folosita pentru ascunderea unei alte emotii. Insa atata timp cat acesta este menit sa induca un raspuns asemanator celui din fata voastra, poate fi folosit cu succes.