"It's a hard knock life!"

  Iarna grea pentru toata lumea..inclusiv pentru mine. Intr-una din diminetile acestei ierni "bogate", administratia complexului rezidential unde locuiesc, ne-a trimis tuturor o solicitare sub forma unui SMS pe suport de coala A4 atasata de usa fiecarei scari " Va rugam sa va deszapeziti balcoanele si balustradele". Hmmm...ma opresc in fata blocului si incerc sa privesc in jur. Spun incerc pentru ca iarna aceasta am avut impresia ca cineva isi bate joc de mine. Numele lui:
Vantul! In prima faza mi-au fost blocate caile respiratorii astfel incat a fost nevoie de reamintirea tehnicilor de tinut respiratia sub apa. Faza a doua? Sa vedem cum stam cu echilibrul? Si de la dreapta la stanga, de la stanga la dreapta din fata in spate...pe toate le-am desfasurat o perioada dupa bunul plac al susnumitului "Vant". Revenind, dupa procedurile de rigoare am reusit totusi sa vad ceva...in jurul blocurilor, desi proprietatea dezvoltatorului si desi intretinerea la garsoniera este egala cu cea a unui apartament de 3 camere dintr-un "bloc comunist", zapada troneaza ca pe toate cotloanele orasului. Intru in scara blocului si pe a doua usa acelasi SMS...cum am incercat sa gasesc o justificare a rugamintii lor, chiar daca acestia nu si-au indeplinit datoriile fata de locatari, si nu am gasit-o, am mers linistita mai departe fara sa-mi fac curaj sa fac un pas pe balcon. Singura initiativa pe care am avut-o a fost ca a doua zi sa "pudrez" zapada si gheata cu "sare de muraturi", doar asa am vazut la autoritati. Evident fara succes.

  Dar iata ca intr-o dimineata, dupa o alta repriza de ninsoare, m-am gandit ca daca las lucrurile asa or sa-mi rasara ghiocei din gheata pe balcon. Sigur, nu sunt o fiinta prea artistica si drept consecinta nu inteleg creatia, insa dupa ce mi-am petrecut cea mai mare parte a vietii, cum va spuneam, intr-un "bloc comunist", nu prea inteleg conceptul de balcon neinchis. Ei dar a venit si prima zi dintr-un sir de zile "libere", in care mi-am facut curaj si pentru a-mi simti utilitatea am deschis usa catre balcon... Sigur o locuinta de bloc nu este de obicei utilata cu materiale antiderapante si unelte pentru deszapezit, asa ca pun mana pe faras si  pe galeata si ma pornesc. Brusc, odata ce m-am vazut la treaba, am avut un strajnic sentiment ca locuiesc la tara, dadeam la lopata (faras). Mda..nu mai era cazul sa dau inapoi si am continuat, insa pe masura ce strangeam zapada afanata, am descoperit doua straturi de gheata. Am rasturnat zapada in cada si m-am intors la treaba. Am vrut sa abordez tehnica " muschii mei minte nu are", insa mi-am adus aminte cati vecini am boscorodit eu in zilele trecute, cand incercam sa dorm iar ei spargeau la gheata. Asa ca, fiind inca doar ora la care incepe programul de multinationala, am decis ca trebuie sa avem o tehnica mai silentioasa decat prima. Dar care ar fi aceea? Sarea a fost ineficienta, forta bruta nu era aplicabila..deja nu mai aveam idei oricum simplul fapt ca am avut deja doua initiative mi-a parut peste puterile mele. Si totusi, doar nu era sa ma las, nu de alta dar apucasem si sa ma laud cate unei persoane ca fac asta, macar din orgoliu si tot am continuat. Tehnica? Usurel, usurel si cu perseverenta...La sfarsitul unei intregi ore de truda am terminat. Ooo a venit si ziua in care am simtit satisfactia taranului care isi priveste ogorul prasit.

  Una peste alta si pe mine m-a chinuit aceasta iarna, insa iata m-a facut si sa traiesc un nou sentiment al "lucrului bine facut"! :)