Frumos, idealist si curajos asa cum numai unui pirat ii poate sta in fire. Oare mai poate societatea secolului XXI sa gandeasca asa, sa aspire intr-un mod continuu la " linia oriziontului"? Mai avem oare educatia depasirii limitelor?Nu alergam zilnic spre un finit apropiat, care sa linisteasca apele si sa ne permita ancorarea? Nu urmarim oare zilnic succesul imediat, asa incat maine sa nu mai fie nevoie sa navigam? Cred ca de aici se trage extenuarea continua a fizicului, intelectului si afectului nostru. Am construit in timp o adevarata cultura a nimicului, suntem mereu motivati de finalitate, nu de continuare. Ne dorim sa se finalizeze, fie ca este un proiect, o actiune, o zi de lucru, un meci de fotbal sau o cupa cu inghetata. Nu mai stim sa savuram momentul, nu ne mai bucuram de timpul pe care il petrecem " calatorind". Ajungem la final si deja am uitat savoarea fiecarei linguri de inghetata, intensitatea fiecarei " faze de poarta" sau momentele de creativitate petrecute in compania celor cu care am colaborat.Le organizam pe toate pe module, le centralizam in fisiere, le arhivam pe singurul si stingherul, de acum, mediu de stocare pe care il posedam si minunea de produce... Uitam de ele!!!
Se spune ca " norocul e de partea celor curajosi!". Cum ar fi viata nostra daca nu ne-am mai teme la fiecare pas de esec?! Oare nu este mai important drumul, experienta, decat finalitatea? Oare nu trebuie mai intai sa incercam, pentru a avea sanse de succes? Nu mai avem curaj sa iubim, din teama de a fi raniti; nu mai avem curaj sa jucam, din teama de a pierde; nu mai avem curaj sa avem idei, din teama de a le pune in practica; nu mai avem curaj sa mancam, din teama de a ne ingrasa. Suntem intr-o continua "dieta" si cel mai rau este ca din ce in ce mai multi dintre noi tin o dieta a intelectului si a afectului. O sa ajungem toti cu un spirit si un suflet ( este o diferenta intre ele :) ) fata de care Ingerii Voctoria Secret ar fi invidiosi.
Poate ar fi mai bine sa judecam fiecare zi din viata noastra ca pe un proiect. Astfel fiecare zi va fi proiectul din care vom genera ziua urmatoare. Asa poate vom reusi sa traim in interiorul vietii noastre si nu absenti sau asezati comod intr-un fotoliu urmarind-o ca pe o piesa de teatru. Viata nostra trebuie privita precum o corabie de pirati. Toti trebuie sa fie inauntrul corabiei pentru a avea sorti de izbanda. Fiecare are un scop si este util atata timp cat se afla "pe corabie", nu in afara acesteia.
Un alt amanunt de care se pare ca toti am uitat este pasiunea. De cele mai multe ori ne ferim de ea si o tinem ascunsa in propria cutie a Pandorei, din teama de a nu iesi prea mult in evidenta, din teama de a nu-i speria pe cei din jur sau pur si simplu pentru ca nu ii mai intelegem sensul, iar cel pe care il stim astazi pare ca ne extenueaza. O ascundem pentru a nu fi considerati juvenili. Caci nu-i asa?! Doar un copil isi poate dori ceva cu ardoare, doar pe un copil il pot entuziasma micile bucurii ale vietii si doar pentru un copil lumea mai este inca o minune! Doar unui copil ii mai poate parea interesant un chip nedumerit, doar pe un copil il mai poate intrista durerea de pe chipul celui de langa el si doar un copil mai poate rade de rasul altuia!
Si totusi, priviti-i pe copii, sunt fericiti pentru ca au curajul sa descopere ( asemenea piratilor). Sunt fericiti caci pentru ei viata e un drum si un proiect continuu... Au curajul sa se ridice si sa faca primii pasi, dar nu se opresc...mai departe au curajul sa se ridice pe varfuri si sa descopere senzatia amuzanta si neechilibrata a acestui "stil" si nici acum nu se opresc...in scurt timp vor creste ritmul si vor descoperi minunea libertatii de a alerga! Ce multe avem de invatat de la copii!!!
Dar nu, noi suntem adulti. Am trecut deja prin aceste etape, cunostem deja senzatiile pe care le poate oferi lumea, iar de acum nu mai este nimic de descoperit. De acum nu mai avem decat obligatii, dead-line-uri, solicitari, timpi morti, management al timpului mai exact.
" Time management" :)), deja incepem sa aspiram la o senzatie de semizei, crezand ca putem coordona timpul. Ne simtim puternici pentru ca, iata, stapanim un "fenomen" pe care pana acum nu il puteam controla!
Si timpul ce face? Se lasa subjugat, caci adultii zilelor noastre l-au pus in lesa? Nu, timpul se uita la noi, ne vede cum ne " imbatam cu apa rece" si rade in hohote!!! Cred ca timpul are defapt o alta categorisire a speciei. Pentru el cei intelepti sunt copii, care au inteles ca trebuie doar sa se bucure de el, iar adultii sunt doar niste fiinte inecate in handicapul dorintei de putere.
" Si daca privesti mult timp intr-o prapastie, prapastia priveste la randu-i in adancul tau!"
0 comentarii:
Post a Comment