"It's a hard knock life!"

  Iarna grea pentru toata lumea..inclusiv pentru mine. Intr-una din diminetile acestei ierni "bogate", administratia complexului rezidential unde locuiesc, ne-a trimis tuturor o solicitare sub forma unui SMS pe suport de coala A4 atasata de usa fiecarei scari " Va rugam sa va deszapeziti balcoanele si balustradele". Hmmm...ma opresc in fata blocului si incerc sa privesc in jur. Spun incerc pentru ca iarna aceasta am avut impresia ca cineva isi bate joc de mine. Numele lui:

Let's change the world!

     Sa incepem prin a face oamenii din jurul nostru mai prietenosi sau pentru cei care isi desfasoara activitatea profesionala in cladirea multinationalei, unde accesul la aer natural este restrictionat, “friendly like”.

              Toti am trecut prin experienta individului nou intrat intr-o societate si nu putine au fost situatiile in care am fost intampinati prin reactii asemanatoare “ tipului tatuat pe fata din mijlocul de transport in comun”. O parte dintre oameni se uita dispretuitor, o alta este indiferenta, exista o mica parte care iti zambeste, insa cea mai “prolifica” este cea care refuza sa te priveasca.

          “Viata este un balci unde nu este intotdeauna clar daca ai capul pe proprii umeri sau ai capul varat in orificiul dintr-un carton colorat."– Joseph O’Connor. Fixam intotdeauna cadre, iar pentru intelegerea si stabilirea sensului este esential ca aceste cadre sa fie cele corecte.

           Cred ca unul dintre cele mai sofisticate instrumente pe care le avem la dispozitie este “zambetul”. Sigur, se spune si ca zambetul este masca cel mai adesea folosita pentru ascunderea unei alte emotii. Insa atata timp cat acesta este menit sa induca un raspuns asemanator celui din fata voastra, poate fi folosit cu succes.

Nu fi dezamagit!

Zi de zi ne ridicam dimineata din pat si primele griji incep sa ne invaluie trupul proaspat dezmortit. Daca stam si le analizam cateva secunde, ne dam seama ca multe dintre grijile noastre sunt generate de teama de a nu dezamagi: sa nu-mi dezamagesc sefii, sa nu-mi dezamagesc famillia, iubirea, prietenii, copiii, colegii...uitand totusi de primul si cel mai important element ce nu trebuie dezamagit: pe tine insuti!!!

Nu vom putea sa avem sefi care sa spuna despre noi ca nu suntem doar angajatul priceput, ci suntem angajatul remarcabil, daca nu ne demonstram noua ca suntem remarcabili, ca putem face diferenta, ca respectiva companie daca nu are deja in plan trepte de urcat pentru noi, va trebui sa le construiasca special.

Nu vom putea avea niciodata o familie care va spune ca se simte mai increzatoare in unitatea ei, doar auzindu-ne glasul intr-un telefon de seara, decat daca din vocea noastra va radia impacarea cu sine si cu toate influentele pe care orice membru al familiei le-a avut pe parcursul vietii asupra noastra.

"Adu linia orizontului la mine!!!" - Captain Jack Sparrow ( Pirates of the Carabbean)

Frumos, idealist si curajos asa cum numai unui pirat ii poate sta in fire. Oare mai poate societatea secolului XXI sa gandeasca asa, sa aspire intr-un mod continuu la " linia oriziontului"? Mai avem oare educatia depasirii limitelor?Nu alergam zilnic spre un finit apropiat, care sa linisteasca apele si sa ne permita ancorarea? Nu urmarim oare zilnic succesul imediat, asa incat maine sa nu mai fie nevoie sa navigam? Cred ca de aici se trage extenuarea continua a fizicului, intelectului si afectului nostru. Am construit in timp o adevarata cultura a nimicului, suntem mereu motivati de finalitate, nu de continuare. Ne dorim sa se finalizeze, fie ca este un proiect, o actiune, o zi de lucru, un meci de fotbal sau o cupa cu inghetata. Nu mai stim sa savuram momentul, nu ne mai bucuram de timpul pe care il petrecem " calatorind". Ajungem la final si deja am uitat savoarea fiecarei linguri de inghetata, intensitatea fiecarei " faze de poarta" sau momentele de creativitate petrecute in compania celor cu care am colaborat.Le organizam pe toate pe module, le centralizam in fisiere, le arhivam pe singurul si stingherul, de acum, mediu de stocare pe care il posedam si minunea de produce... Uitam de ele!!!

Ati avut vreodata impresia ca faceti parte dintr-un grup dintotdeauna?!

Fie ca e grup de prieteni, fie ca este colectivul de la locul de munca sau un grup de voluntariat, viata noastra devine o parte din celulele unui grup. Fiecare individ este o entitate de sine statatoare, insa mai multi indivizi ce se aduna pentru un scop comun, devin pe nesimtite, celule. Ne adunam, unul cate unul pana cand ajungem sa formam o noua entitate, cu propria ei personalitate, cu propriul ei ADN si afectivitate. Pentru ca orice grup este format din diverse tipuri de indivizi, asa incat acesta va fi media personalitatilor acestora.

Grupul devine nou nascut si se dezvolta in fiecare zi. Sigur, ca orice organism pe parcursul vietii va suferi numeroase modificari ( mai ales celulare) asa este firesc, unele mor, altele se regenereaza. Iar cand ai fost una dintre primele celule si vine momentul sa te desprinzi din nucleu pentru a te putea regenera... atunci rolurile se schimba. Tu devii nucleul in care fostul grup este celula. Tu devii nucleul, iar grupul una dintre celulele ce te alcatuiesc.

Si mai departe, precum intr-un cerc vicios, devii iar celula. Te legi prin membrane mai mult sau mai putin solide de un alt grup si participi la dezvoltarea acestuia. Nici nu ne dam seama ca odata asimilata celula " eu", grupul respectiv se modifica, average-ul sau devine altul si numai de puterea celulei adaugate depinde modificarea ascendenta sau descendenta a graficului existentei grupului respectiv.

Si totusi partea cea mai dificila a acestui proces, nu este densitatea membranei, ci disponibilitatea celulelor existente, in a accepta o celula straina pana atunci. Adaptarea celulei noi si a celulelor existente la un nou sistem de valori, intareste sau nu membrana ce le leaga. Atunci cand tu, celula noua te surprinzi ca facand parte dintr-un nucleu strain, cel mai important este ca macar o parte din celulele existente sa migreze spre tine sa intinda un firicel de ingaduinta si o minune.... un zambet, daaa chiar daca nu ati crezut pana acum, celulele pot zambi!!!


Asa incat, sa ne aratam recunostinta celulelor capabile sa zambeasca !!! :)